Omul și Ramona

Am fost librar.

Am întâlnit diferiți oameni ce veneau în librărie pentru că voiau să își cumpere cărți. Sau veneau de dragul de a sta la taclale.

Fetișoarele date cu glos nude, îmbrăcate după ultima moodă și cu un litru de parfum date. Iar băieții cu freze ce își iau zborul (pe bune!),cu Iphone-ul la vedere și cu cele mai skinny  haine posibile.

Dar e ok, gusturile nu se discută!

Articolul nu e despre haine ci despre cultură generală,despre lene și despre tendința ta/a mea/a tuturor de a judeca. Ei cum, așa bine..

Și tu ai judecat-o ultima oara pe tanti Mița de la 3 că își scutură covorul exact la tine în balcon.

Sau l-ai judecat pe vecinul de la parter, că are un scuter care sună exact ca un tractor? Iar când îl pornește și..te trezește când îți e somnul mai dulce. Știu cât de bun e somnul! 🙂

Când oamenii pășeau în librărie, îmi imaginam ce povești de viață duc pe umerii lor, cum le-a fost ziua.

Au fost situații în care am putut ajuta cu succes oamenii și situații când nu..

Dar cel mai amuzant moment era când oamenii vedeau bestseller-ul lui Andrei Ciobanu (da, tipul ăla de la radio!). Ei, care bestseller. Ăla cu Suge-o Ramona! Nu îmi sări în cap căci nu am înjurat pe nici o Ramonă. 😀

Știi ce e amuzant?

Că oamenii aceia care sunt contrariați, de fapt, ascultă matinalul lui Sergiu și Andrei de la KissFm, Andrei fiind autorul cărții.

Amuzată, îmi aduc aminte că venise un bătrânel și văzând titlul cărții mi-a zis: „Domnișoară, eu vă respect meseria, dar oamenilor ăstora nu le e rușine?”

Am vrut să îi spun de fapt despre ce e vorba, dar nu mai era cazul să mai insist.

Cartea este un pamflet și trebuie tratată ca atare.

Nu este o carte grea ci o carte de savurat în decursul unei zile, cu un cocktail în mână. Sunt amintirile(mai mult sau mai puțin adevărate)ale unui tip, cu un simț al umorului bine dezvoltat. De unde reies concluzii bine conturate asupra relațiilor,spuse „pe românește”. Asta nu înțeleg oamenii, că nu tot ceea ce citim trebuie tratat serios și mot-a-mot.

Dacă o să cumperi vreodată cartea și vrei să o dai în dar, trebuie să ai grijă la reacțiile celor din jur. Să nu „rănești” egoul cuiva.

Dragă Andrei, când scoți al doilea volum, să trimiți și un manual de utilizare și înțelegere pentru că oamenii au început să creadă, că le înveți progeniturile,perversiuni sexuale-nu e ca și cum preaiubitul Goagăl servește informații detaliate zi de zi progeniturile.

Dar alde tanti și alde nenea care mi-au pășit pragul în librărie, nu știau că sunt un om al Literelor și că la angajarea am fost supusă la un test de cultură generală,ca să vadă ce e de capul meu. 🙂

De ce îți zic asta? Pentru că am trecut printr-o situație penibilă în care se aplică zicala să „judeci o carte după copertă”.

Nu dau nume doar că mă așteptam ca oamenii până în 40-45 de ani să aibă o deschidere spre umor și nonconformism dar…

Am primit o ditamai polologhia despre faptul că „nu sunt o fată întreagă cap și că nu se face cadou o carte precum Suge-o Ramona!”. Că este o carte de perversiuni sexuale.

Așa că, dragă Andrei, când mai treci pe la Galați, cu stand-up-ul sau cu lansarea de carte,o să fac tot posibilul să o aduc și pe persoana aia ca să vadă cu ce se mănâncă „Suge-o Ramona!”.

---

Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.