Un ghemotoc de 750 de grame

Sunt iubitoare de animale.

De când eram mică, îmi doream să mă fac veterinar ca să adun toate animalele, să le îngrijesc și să le ofer un adăpost. Îți dai seama că nu am putut realiza așa ceva pentru că : 1. eram o puștoaică de 6 ani și 2. că ai mei mă asigurau că sigur vor fi luați de alte persoane iubitoare de animale.

Pe parcursul anilor, ai mei nu mi-au ușurat dragostea mea față de animale. La bunici aveam animale începând de la gălăgioșii porci, până la rațele și iepurașii pufoși. Iar acasă nu a lipsit o pisică sau un câine. :)) Ce mai, o adevărată grădină zoo!

Acum, de când m-am mărit, am ajuns în stadiul în care ajunsesem vreo 8 animale în curte. Multe pisici, vreo 2 câini, un porcușor de guineea și vreo 2 pisici.

O pisică cu puii ei, i-am salvat de pe stradă și apoi i-am dat spre adopție, un câine salvat de pe stradă anul trecut, l-am dat luna trecută unei familii iubitoare iar porcușorul meu de guineea a fost „capsat” în joacă de cățelușul dat spre adopție.

Iar sora mea, pentru că simțea nevoia unui pui de cățel micuț, am ajuns la achiziționarea unui pui corcitura de shi-tzu cu bichon havanez.

Știi ce e amuzant? Că nimeni nu îți spune ce te așteaptă după ce iei cățelul. Am uitat să menționez că acest puiuț l-am luat din Constanța.

Iar călătoria până la mare a fost făcută cu trenul.

Surprinzător i-a plăcut tare mult să se plimbe. Am luat-o într-o cutiuță și se supăra dacă o acopeream. Am presupus că vrea să vadă împrejurimile și așa o linișteam și adormea.

Poza alăturată(avea o lună jumătate) a fost făcută în timp ce ne plimbam pe plajă și voia să vadă ce se întâmplă. Întotdeauna avea vârful limbuței afară și era tare amuzantă.:))

A plâns, nu avea stare dar când ne vedea ( pe mine și pe prietenul meu), se liniștea și adormea.

La întoarcere, a atras o grămadă de ocheade din partea curioșilor. Era ghemotocul ăla mic și pufos de blană, adorabil și zgomotos. :))

A avut și un „accident” în tren. Și-a scos fundulețul deasupra cutiei și.. ei bine, a lansat o bombă mirositoare. Noroc că aveam șervețele și o pungă. Ne-am pus pe adunat și curățat iar ea stătea cuminte în colțul ei și a adormit.

Excursia Avei sigur o să rămână o amintire amuzantă. A fost un cățel dorit iar când am adus-o acasă, a adormit în ligheanul cu rufe ( după sesiuni de scheunat).

Ce a urmat: strâns după ea, că se stricase la burtă, făcea pipi peste tot, scheuna noaptea iar dimineața mânca cât pentru 3 căței.

În calitate de iubitor de animale, spun că au meritat aceste pățanii pentru că acum este cel mai alintat cățel posibil. Și pufos, și mâncăcios.

Acum are aproape 7 luni, îi prindem blănița de pe cap că îi cade peste ochi și nu mai vede. Iar în timpul ei liber (acela fiind în fiecare zi), fuge după gândăcei și fluturași.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Mai mult de un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *