Scrisoare către mama

Dragă mamă,

Încep cu sfârșitul și tind să îți mulțumesc pentru că m-ai crescut și că m-ai educat în modul în care ai crezut tu că este cel mai bine. Fiind o femeie divorțată ai vrut să ai un copil model iar perfecțiunea a fost un principiu în procesul de creștere. Și fiind fată am pășit pe urmele tale.

Adolescența a fost cea mai grea etapă a vieții noastre. Eu eram o rebelă tu nu erai de acord cu deciziile și gândurile pe care le aveam asupra vieții. Încă eram fetița ta, învăluită într-un drum cețos și greșit. Provocarea ta a fost să îți regăsești copilul.

M-am ținut de carte, am luat premii și am participat la olimpiade și concursuri.Colegii începuseră să îmi atribuie numele de „tocilară și șoricel de bibliotecă„. Nu am fost un geniu dar întotdeauna am avut medii mari și am încercat să mă fac observată la materiile care îmi plăceau. Întotdeauna am avut frustrarea că nu sunt destul de bună dar de fapt tu ai vrut să mă înveți că trebuie întotdeauna să aspir la mai mult și să mă perfecționez în orice fac. Mi-ai spus de multe ori că timpurile în care trăim îmi oferă multe resurse și trebuie să profit de orice oportunitate.

Totuși ai menționat prea târziu că nu toate oportunitățile sunt bune. Și așa am dat de câte o ușă închisă în calea dezvoltării mele, de o inimă frântă de care ai încercat să mă ferești dar eu pentru că a fost prea încăpățânată am vrut să mă lovesc de pragul de sus. Te-a durut sufletul văzând că parte din carnea ta suferă dar era ireversibil, fetița ta, fără să vrei se maturiza.

Tu mi-ai adunat de pe jos, bucățile frânte din inima mică și puternică iar ușile închise au început să pară  accesibile prin diferite metode pe care mi le-ai arătat. Întotdeauna ai crezut cu ardoare că „ce e al meu e pus deoparte”. M-a dus la disperare vorba asta, pentru că îmi doream atât de mult să fie adevărat încât începea doar să devină un vis de mult pierdut.

Ai afirmat întotdeauna că sunt încăpățânată și dificilă și că o dată ce îmi pun ceva în cap, o să realizez lucrul acela, indiferent dacă este rău sau bun. Paradoxal, majoritatea lucrurilor făcute la încăpățânare au ajuns să fie unele din cele mai frumoase experiențe.

Una din acele experiențe făcute cu încăpățânare a fost plecarea în Anglia alături de iubitul meu. După 8 luni de relație am fost puși în fața situației de a pleca într-o țară străină și luăm totul de la 0. Ți-a fost frică, ți-ai făcut griji dar m-ai sprijinit pentru că ai avut presimțirea că totul va fi bine. Și așa a fost.

c000000323_3_1
sursa: Google

Acum ..fiecare dintre noi simte lipsa celeilalte. Suntem la o distanță de 2200, îmi este dor de tine dar îți mulțumesc MAMĂ pentru că datorită ție am ieșit un om așa mișto! 🙂

Nu trebuie să fie o ocazie specială ca să le arăți alor tă că apreciezi ceea ce fac pentru tine și că încearcă să îți arate că te iubesc în felul lor. PROVIDENT ne provoacă să fim recunoscători față de părinții noștri și să le adresăm mesaje pe care să le postăm pe Facebook cu tag către pagina  Mulțumesc Părinților , însoțite de hashtagul #multumescparintilor, iar prin tragere la sorți se oferă trei premii în valoare de 500 de lei.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Mai mult de un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *