Dând scroll pe pagina de Facebook, am vizionat un videoclip intitulat „Advice to my younger me” iar în centru acțiunii era aceeași persoană ce avea versiunea din trecut, încăpățânată și rebelă și versiunea din viitor, înțeleaptă și deja trecută prin valurile vieții.
Știi ce e amuzant? Că de fapt nu mi-aș da sfaturi?
De fapt, m-aș lăsa să iubesc nebunește, să mă doară 180% din cât am simțit! Nu, nu sunt nebună nici întreagă la minte. Paradoxal, sunt câte un pic din amândouă dar în același timp niciuna pentru că nu situațiile prin care am trecut mă definesc ci sufletul și rațiunea.
M-aș lăsa purtată de va
lurile adolescenței, nu aș învăța istorie decât pentru bac, nu aș suporta-o pe diriga de geografie care mă trata ca pe o ființă căzută de pe Marte și tot l-aș înfrunta pe proful de română pentru nota pusă pe nedrept în clasa a9a.
M-aș angaja la librărie și aș cunoaște altarul cărților cât și partea comercială, fără substanță ce alterează esența și magia filelor datorită unei Ramone cu caracter ciudat și al unei Alexandre ce dorește să succeadă la conducere prin orice mijloace.
De asemenea, tot m-aș îndrăgosti de un Claudiu cu ochi verzi și zâmbet primejdios care mă va învăța de fapt ce este încrederea în oameni, m-aș aventura într-o călătorie pe o mare zbuciumată alături de un Bogdan care mă va învăța perspectiva oamenilor cât și de un Gino care îmi va aduna sufletul și îi va croi un cocon să îl protejeze.
Mi-am dorit prieteni buni și probabil că din dorința asta avidă, persoanele pe care le-am ales întotdeauna s-au dovedit cei mai mari dușmani ai inimii mele. Dar tot aș lega o funie strânsă între mine și cuplul Marisa/ Cătălin doar pentru a mă învăța că de fapt gândurile trebuie păstrate într-un cufăr ascuns. Tot aș arunca o privire în sufletul Laurei să văd ce îi lipsește și să mă învețe de fapt că acceptarea celor din jur necesită aprobare. De asemenea aș privi pe telescop și aș descoperi că sufletul Georgianei și Oanei este sec într-un tărâm pustiu.
Tot aș înfrunta-o pe mama ca să îi arăt că sunt altfel decât mă portretizează ea. Tot încăpățânată ca un catâr și al naibii până în măduva spinării. Momentul iluminării are loc indiferent de circumstanțe.
Am învățat de la Marius și Irina că trebuie să fii un om deștept și să cedezi înainte ca oamenii inadaptați mintal să te rănească cât și de la o Aiană că trebuie să știi cum să îți evaluezi calitățile și să ieși în evidență. Autoapărarea este una din lucrurile pe care le înveți greu și într-o manieră defectuoasă dar Noris întotdeauna a știut cum să îmi demonstreze că totul ține de autocontrol și puterea interioară iar spusele celor din jur nu trebuie să treacă de scutul tău protector.
De fapt, tot aș continua să scriu pe blogul ăsta, care a aluat naștere sub diferite nume și forme. Bineînțeles că oamenii au tendința să judece și întodeauna va exista o Andree sau o Mădălină să raporteze faptul că viața personală este inclusă în pasajele mele.
Ce m-au învățat toate astea? Datorită alegerilor pe care le-am făcut m-am format ca om și am găsit persoana potrivită alături de care să-mi petrec restul vieții. Căile vieții niciodată nu vor fi ușoare.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
