“Mirror, mirror, here I stand. Who is the fairest in the land?”
Îți aduce aminte de copilărie, nu? Când făceai cunoștință cu primele cazuri sociale prin intermediul poveștilor.
Îmi aduc aminte că eram tare fascinată de modul în care binele și răul luptă unul împotriva celuilalt. Îmi imaginam prințesele cu rochii sclipitoare. Iar prinții frumoși pe cai albi ce salvează ziua și rămân și cu fata.
Chiar mă gândeam că voi găsi în grădina bunicilor gaura de iepure ce duce spre țara minunilor. Mi-am scris licența pe tema poveștilor și a literaturii de copii, accentul fiind pe Alice în țara minunilor. Îți dai seama de magnitudinea fascinației pe care am avut-o asupra poveștilor.
Am crescut și am înțeles că nu există finaluri fericite de fiecare dată. Că nu toată lumea își dorește să te ajute, dragostea necondiționată există într-un procentaj mic. Că prinții pe cai albi sunt foarte rari și de multe ori uită să ajungă la destinația finală.
Frumusețea are multe forme. Să nu dau în clișee să zic că frumusețea este supraapreciată. Stop stop, frumusețea depinde de mulți factori.
Un prieten care și-a dat dizertația în fotografie a abordat tema corpului femeiesc. A frumuseții de la începuturi până în zilele de astăzi. Am înțeles că portretizarea frumuseții se schimbă o dată cu trecerea timpului. De la formele rotunde și pline, femeile încorsetate și cu buzele înroșite. Până la femeile din ziua de azi care nu au o anumită caracteristică.
“She is so lovely she could kill you without you even noticing it. A monster girl who knows when to kiss and when to kill.”
De exemplu, eu văd o femeie frumoasă cu picioare lungi, zâmbet frumos și o privire pătrunzătoare. Primul impact pe care îl ai este cel fizic. Apoi dacă și mintea este la fel de pătrunzătoare, atunci bingo, ai tras lozul câștigător.
Vei avea parte de discuții aprinse, de sex pasional și de o continuă întrebare ce ascunde femeia aia în cuferele ei.
Probabil că o să zici că sunt cam superficială în felul cum percep eu o femeie frumoasă dar probabil că te regăsești și tu un pic pe acolo.
“Something about her is so tempting to look at. Her anger has a childish aura as if she isn’t made of real evil; just a bratty princess playing with her toy fangs.”
Dar în ceea ce îi privește pe el… hai să zicem că o idee vagă a rămas din lecturarea poveștilor: zâmbetul și ochii spun tot despre persoana în cauză. Nu spun că întotdeauna este semn că persoana în cauză este the good one. Un zâmbet primejdios te poate atrage pe meleaguri periculoase, un risc pe care să vrei ți-l asumi dacă te simți în stare.
„Monsters have their own way to say Hello, moron. They just need someone to get it, that this is actually hello.”
Dar mintea chica, trebuie să te atragă mai mult decât mușchii și bolizii aliniați în fața casei. Ca să ai parte de fericire și de omul ideal după ce o să pupi bineînțeles și multe broaște râioase.
Căutarea ființei ideale o să ducă la încadrarea vieții tale într-o poveste, so have fun 🙂
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
