De fapt era vorba de româncele din UK dar…
Nu fac discriminare și nici nu vorbesc de partea proastă în care femeile sunt văzute ca obiect sexual. Vorbesc de frumusețea româncelor și de capacitatea lor de a se zbate să facă ceva cu viața lor în străinătate.
Nu este vorba de un clișeu și nu este vorba despre 0,01% cazuri când femeile sunt CEO-ul unui companii.
Vorbesc despre femeile care îmi trec pragul agenției în calitate de iubite, soții, fiice sau mame. Româncele de disting din mulțime din două perspective, atât negativă cât și pozitivă.
Sunt cele care vin în căutarea unui loc de muncă cu botox în buze și îmbăiate în One Million.
Dragi fete din generația nouă, vă rog învățați niște cuvinte din DEX și ce înseamnă a da cu mătura.
Știi, e amuzant la câte răhățele am auzit când m-am prefăcut că nu vorbesc română. Trebuie să înțelegeți că surname înseamnă nume de familie. Și nu numele persoanei de lângă tine și că 77-7 fac 70 nu o operație matematică complexă.
If you want that rich dude to choose you , you need to be very dumb and hot. Or just to be dumb and lucky. Pozele făcute în oglindă la Primark cu hashtagul # ilovemylife#blessed nu te ajută deloc. Just saying..
Sunt tipele normale, care au venit în UK pentru că au fost obligate de sistemul precar din România. Să vină pe plaiuri străine să se adapteze și să facă ceva cu viața lor. Mame supereroine , iubite care au două joburi și care se îmbolnăvesc de oboseală.
Acele femei care nu se dau în spectacol că și-au achiziționat nu știu ce nimic. Acele femei care sunt multifuncționale și spun mândre că sunt românce. Deși sistemul nostru le-a dat un șut în fund și au ajuns să producă income pentru altă țară.
Nu este despre CEO-uri ci despre oameni simpli dar care fac o mare diferență.
De exemplu, în branșa mea am întâlnit două românce; Carina și Diana.
Pe ambele le-am întâlnit la conferința anuală a companiei la care lucrez și am fost tare mândră să discut cu femei frumoase și puternice. Printre multele întrebări pe care ni le-am adresat, amândouă răspuns ferm că nu se vor mai întoarce în România.
Carina este originară din Cluj dar a venit în Anglia de vreo 3 ani. A lucrat ca și account manager vreo 2 ani, adică persoana care face plățile și apoi a început ca și Implementation manager, adică unde este nevoie de ajutorul ei, ea va ajuta proiectul.
Iar Diana, contract manager și o graviduță adorabilă. A venit aici acum 2 ani, a lucrat ca și warehouse operative, apoi a avansat ca și supervisor și în final a devenit contract manager.
Este trist să vezi că nu o să putem avea o țară ca afară pentru că 1. nu luăm ideile din străinătate ca să le implementăm în țara noastră și 2. nu avem motivația financiară și morală să facem asta.
Referitor la asta, am vizionat acum câteva zile, seria de interviuri moderate de Lorena Buhnici cu cele de la Fabmuse ce afirmau că atunci când sunt invitate la showuri de modă/ evenimente importante în alte țări ce atrag interes internațional, faptul că sunt românce le trag în jos, datorită faimei ce o avem în afara granițelor.
Ce m-a frapat a fost când în timpul interviului, au menționat o situație penibilă realizată la fashion show-ul de la Tbilisi unde la cardul de acces li s-a scris că sunt din Ucraina de către organizatori ca să nu le afecteze percepția celor invitați asupra muncii și realizării lor.
Chiar este trist nene, să ajungem așa..
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
