O vorbă din popor spune că trebuie să faci lucrurile care te fac fericit ca să ai o viață lungă și împlinită ceea ce înseamnă eliminare a stresului din viața de zi cu zi și să ai doar persoane pozitive ce îți influențează chi-ul într-o manieră productivă…
De fapt ăsta e începutul. Nu știu alții cum sunt dar fluturii de genul au murit și s-au transformat în gândaci de bucătărie, metaforic vorbind.
Tu stai 10 ore la muncă, îți storci creierii și rămâi fără suflu, asculți persoane necalificate cum aberează despre nemurirea sufletului și te gândești cu drag la a doua zi? Normal că nu.
Când ajungi acasă îți aduci aminte că colegul nou a stat degeaba și nu l-a văzut nimeni, că șefa de departament cu fire în barbă este supărată pe viață și urăște ziua Îndrăgostiților și șeful este un afemeiat la vârsta mijlocie ce încearcă un stil de viață sănătos pentru că are fire albe și riduri.
Ok, munca o lași la ușă și ajungi acasă. Ze nanny stă încruntată pe canapea, o puștoaică de 20 de ani, ieșită de pe băncile facultății ce dădăcești copiii și nu numai. Acum îți cere bani pentru faptul că ai întârziat de minute.
Încerci să îi explici că a fost o zi plină la muncă asezonată cu de toate, dar ea bate din picior nervoasă și nu vrea explicații. Până la urmă cedezi, când te amenință că nu va mai veni a doua zi să aibă grijă de mucosul alintat ce stă pe covorul pătat de mâncarea aruncată de el.
Te întrebi de ce încă o mai suporți??? Chiar așa, de ce încă faci asta?
Cedezi, din nou, și îi dai 20 de lei în plus și își ia tălpășița nu înainte să facă un selfie cu botic și să pufnească că ai făcut- o să întârzie la întâlnirea importantă stabilită pentru seara asta. Probabil cu vreun tip cu BMW roșu și cu pătrățele.
Mulțumită că ai mai câștigat o luptă pe ziua de azi, te așezi pe canapeaua plină cu jucării ale mucosului. El stă și gângurește fericit la personajele colorate de la desene. Te uiți la obiectele de diferite culori și mărimi. Biberoane murdare, snackuri, boluri cu mâncare pe jumătate terminate, scutece și haine pătate dar aruncate pe jos.
Mucosul încă gângurește fericit pe covor. Te apuci să strângi lucrurile și sa le pui la locul lor. Este ora 6 deja, trebuie să pregătești niște mâncare că vine EL.
Ce pregătești în seara asta? De o perioadă încoace , termină târziu la muncă, nu îți mai acordă atenție și e foarte distant. Plus că îți reproșează că mâncarea nu mai are gust ( de asta a văzut pe istoricul cardului numai cine luate la restaurant).
Îl întrebi la ce oră ajunge acasă. El răspunde prompt că întârzie și ca să nu îl aștepți. Te-ai săturat să primești scuzele astea și te gândești că nu mai este la fel ca la început dar speri să fie doar o pasă trecătoare. Îi răspunzi că o să pregătești ceva de mâncare și că o să lași o farfurie în cuptor dacă se răzgândește.
În același timp auzi o vibrație. Te uiți la telefonul tău dar nu este de la el. Vibrația continuă. Asculți cu atenție sunetul și îl localizezi între pernele de la canapea. Este telefonul dădacei. Fata asta este incorigibilă, își va uita și capul o dată. Observi că are apeluri pierdute de la un număr nesalvat în agendă și câteva mesaje de la același număr.
Nu vrei să îți bagi nasul dar … are parolă și nu îl poți debloca dar poți vedea mesajele. Poate că într-adevăr avea o întâlnire importantă la câte apeluri nepreluate a avut ( 10 la număr) și mesaje precum „Unde ești? Ai ajuns?”,” Ai scăpat de aia” ?( yikes, fata aia mă urăște clar).
Te simți jenată că i-ai cauzat probleme fetei și dai să iei numărul de telefon să îl formezi ca să anunțe persoana din mesaje că telefonul ei este la tine.
Între timp, un alt mesaj apare :”I-am zis că stau până târziu la muncă și că nu mănânc acasă. Te aștept de 30 de minute și nu îmi mai răspunzi pe Facebook și la telefon. Poți să mă anunți dacă vei mai veni ca să știu dacă anulez camera de la hotel? D.
Acum toate bănuielile ți se adeveresc, ea chiar dădăcește și altceva decât copii. Situație comico- tragică dar nu o va judeca și îl va contacta pe misteriosul D. să îi spună că ze nanny și-a uitat telefonul la ea acasă.
Formează numărul și sună, o dată, de două ori, de 3 ori și răspunde bărbatul de la capătul firului. „Alo, unde ești?” Nici nu apucă să zică un cuvânt și închide subit. Nu îi vine să creadă.
Era soțul ei.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
