Când lucram în librărie, am întâlnit tot felul de oameni. Mai carismatici, mai misteriosi, mai amuzanți, mai altfel.
Am observat o chestie. Oamenii folosesc cafenelele, restaurantele, frizeriile sau librăriile să-și zică oful.
Te-ai gândit vreodată că e din cauză că suntem singuri?
Am lucrat intr-o agenție de recrutări și am întâlnit tot felul de oameni. Stii care e problema? Că nici unul nu era fericit ci împovărat.
La locul de muncă anterior am întâlnit oameni foarte diferiți care mi-au oferit indirect lecții importante.
Am întâlnit un tip foarte mișto care era foarte ghinionist în materie de dragoste: se lipea doar de tipe într-o relație. Nu ducea lipsă de nimic, ci pur și simplu de noroc. Acum este un om fericit.
Sau o femeie în toată firea care se chinuia de 8 ani de zile să apuce într-o direcție diferită, dar pentru că nu are curaj, a rămas într-un punct ‘mort’.
Sunt o fire directă si încă învăț cum să ‘manevrez’ diplomația. De aceea un manager pe care l-am întâlnit m-a invățat că oamenii apreciază oamenii diplomați și care nu pot fi citiți ca pe niște cărți deschise.
Mi s-a confirmat că este foarte greu să lucrezi într-o companie numai cu femei. Din frustrarea de a fi dominate de bărbați, femeile au început să o ducă la extrem.
Ajung să nu mai știe cum sa lucreze în echipă, să nu știe să mai comunice cu alte femei dintr-un rang mai mic si să nu mai aprecieze experiența anterioară.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt niște ființe formate dintr-o mână de contradicții, că sunt mânați de pasiune si nu de rațiune, si ca dragostea si ura, simpatia si antipatia pot apărea în mai multe forme.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
