Povestea Blogului căutat

De când am creat pagina de social media a blogului, am tot primit întrebări legate de când scriu. De ce scriu, dacă este un hobby sau dacă articolele sunt luate de pe internet.

Dacă tot am făcut public blogul este cazul sa fac un pic de lumină.

Blogul s-a născut din nevoia mea acută de a scrie. Cum am menționat si în descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume.

Pentru că scriam foarte mult si că conceptul blogului este genul jurnal ce se axează mai mult sau mai puțin pe experiențele personale, am hotărât să nu mai irosesc hârtia.

Asa am descoperit platforma blogspot.

Dar ca sa înțelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul înapoi, până în 2004. De ce este așa de importantă aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de înțeles că lumea literelor este accesibilă cu multă creativitate.

Era una din ultimele săptămâni de școală. Aveam inspecții ca viitori profesori să vadă dacă o să ne ia în clasa a5a. Era un prag pe care noi copiii, trebuia să-l trecem cu brio.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Așteptam cuminți în clasă. Mare ne-a fost mirarea că o femeie roșcată, mică de statură și foarte cochetă ne-a călcat pragul. Toți eram uimiți.

Nu putea sa fie chiar atat de rău, nu?

Ca să se facă auzită, profesoara ne-a dat vreo 100 de titluri să le citim pe timpul vacanței. 100 de titluri în mai puțin de 3 luni? Și vacanță unde?

M-am chinuit toată vara pe balcon, cu cărțile împrumutate de la biblioteca. Am notat expresii si am lucrat intens la ele ca să fiu pregătită. Biblioteca mi-a devenit o a doua casă în vara aia și a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele să merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci când am început în forță cu gramatica. În fiecare zi a săptămânii, multe noțiuni de gramatică.

Știi momentul ăla când te întrebi ce poate fi mai rău de atât? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce învățasem până în momentul ala. Se zice că după furtună apare curcubeul.

La mine s-a manifestat cu o notă acceptabilă si o temă supriză: să facem o compunere. Nu-mi mai aduc aminte cerințele dar știu că am fabulat pe niște anime-uri pe care le urmăream cu spor.

*pentru cei interesați de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveți linkul aici.

Ce a urmat? Ani în care mi-am încercat norocul la olimpiade și concursuri de română. Nu zic că am excelat dar mi-a deschis apetitul de cunoaștere. Profa a fost un OM ce m-a ghidat și mi-a dat sfaturi despre cizelare.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost când am ajuns la liceu. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a plăcut. Nu știu dacă aș fi făcut o treabă minunată în domeniu. Am exersat condeiul pe mai multe platforme și m-am adaptat exact ca un cameleon.

Am scris la revista liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revistă locală. Dar în majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici în spațiul virtual.

Blogul este un hobby ce îmi oferă o varietate nelimitată de idei si de spatțu de scris. Pot să scriu cele mai mari tâmpenii sau pot să scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Mai mult de un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Un comentariu pe “Povestea Blogului căutat”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.