Vreau să stau în centru

După 6 luni în UK, ne-am hotărât să ne mutăm la un apartament. Ne săturasem să împărțim casa cu încă 10 persoane, da ai văzut bine.

Un cuplu de englezi cu probleme de maturizare și cu drogăreala la zi, un negru dubios care fuma marijuana zi de zi , un cuplu de români care se credea mai presus de orice și oricine, o englezoaică foarte retrasă dar foarte amabilă și un alt cuplu de români care erau mai ok.

Nu tu mâncare, nu tu spălat când vrei, nu tu așezat la masă nu tu nimic. Așa că ne-am decis să ne mutăm, cât mai repedeeeeee. Am căutat în fiecare zi și parcă apartamentele intrau în pământ. Se adăugau pe site-urile de închiriere și când sunam erau deja luate.

Frustrarea a început să apară și lunile treceau cu repeziciune. Nu am vrut penthouse cu garaj pentru 4 mașini ci un loc cât să ne ajungă.

Apartamentul era exact în inima orașului, adică exact pe strada pe care treceau toate MAȘINILE, MOTORETELE ȘI AMBULANȚELE. Dar cine s-a interesat de asta? Noi eram fascinați de faptul că ne-am putut găsi un loc al nostru.

Curat, pereți albi, parchet laminat, lambriuri și bârne negre. După o săptămână de verificări, am fost acceptați și gata de mutat.

Când a venit vara ne-am dat seama că lipsa geamurilor de la baie și bucătărie îngreunează buna circulație a aerului și se face foarte multă căldură în casă. Iar faptul că apartamentul este orientat spre soare, generează efectul de seră și este mai cald înăuntru decât afară.

În prima noapte de vară propriu zisă am deschis toate geamurile ca să ne mai răcorim dar surpriză…sub geamul nostru era o stație de autobuz și un kebab shop la care veneau toți să stingă arsura de alcool din stomac.

Am zis ca poate este o coincidență nefericită dar.. nu a fost așa… Ghinionul a durat toată vara. Momentul ăla când apartamentul devenea o seră și trebuia să plecăm din casă indiferent dacă aveam în plan sasu nu.

Am curățat geamurile pe dinafară și totul era frumos și strălucitor și ce să vezi? Un pescăruș ne-a apreciat munca și s-a gandit că ar fi bine să își lase amprenta colorată, culoarea vomei sau pur și simplu pescărușul a avut diaree.

La scurt timp s-a mutat un cuplu de indieni proaspăt căsătoriți și au început să aibă ritualuri de rugăciune.Dimineața mirosea intens a bețișoare parfumate și cântece indiene date la maxim. Noi doar ne-am ” revanșat” cu muzica dată la maxim în alte momente ale zilei. Cred că a fost un pact mutual în decurs de 2 ani.

Înainte să ne hotărăm să ne mutăm căci începeam să suferim de claustrofobie și ne împiedicam unul de altul, s-a mutat un nou vecin. Un puștan de 20 de ani cu prieteni dubioși și foarte rebel.

Știi vecinii ăia bătrâni și acri care îți bat în țeava de la calorifer? Well, noi așa am părut în ochii vecinului când am chemat poliția căci unul din prietenii lui a fost lăsat drogat la intrarea în bloc.

Puștiul arunca cu pietre în geamuri, răgea la Tom vecinul nostru și suna la interfon. Când într-un final poliția a ajuns la fața locului, l-a confundat pe unul din ofițeri cu un taximetrist și a căzut în fund încercând să ajungă în mașina de poliție.

Disclaimer: Nimeni nu a fost rănit sau schingiuit în realizarea acestui articol 🙂


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Mai mult de un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *