Cu ce am rămas din viața de student?

Timpul trece iar oamenii se maturizează.

Facebook-ul este o modalitate de a-ți arăta ce făceai într-o anumită perioadă. De exemplu, mi-a arătat de curând că în perioada asta ori absolveam clasa a12a (acum 6 ani) sau că eram pe treptele pe facultății cu diploma de studentă (acum 3 ani).

Mă uitam la eu de atunci ca liceană și eu ca studentă. Fizic nu este o mare diferență, bine eram un pic mai subțirică decât sunt acum, dar ce femeie ar recunoaște asta?

La liceu am fost în vânătoarea de note, să am medii mari că așa cerea societate ca să ajung la o facultate bună. Acum dacă te gândești bine, ce facultate mai este bună, în era schimbării și a vitezei?

Avocatură, sănătate, poliție, armată, IT, inginer, arhitect? Totul depinde de cât de bun ești și de cât noroc ai în ziua aia. Restul vine de la sine.

Ce nu ți se explică este că există un filtru natural și nu contează ce carieră îți alegi. Important este să nu fii pleava din ciur.

Oamenii dezvoltă ură și concurență, pentru ce? Pentru niște note și un statut pe care copilul ăla nu și l-a dorit..

Hai să îți dau un exemplu concret.

Aveam un coleg de clasă care a fost transferat prin clasa a10a, un tip zâmbitor cu capul în nori și care dormea la ore. Abia ce a avut medii de trecere, era paralel cu toate materiile. Dar a luat BAC-ul cu notă de trecere și acum are propria afacere la care lucra să o patenteze din liceu. Iar noi plebeii încă ne făceam griji de cum ne îmbrăcăm la bal.. Și este încă în România.

Alt exemplu:

Un coleg foarte talentat, bufonul clasei de obicei, îl ducea capul dar nu își dădea silința. Acum este arhitect în capitală și îi merge bine deși proful de istorie a zis întotdeauna că este o catastrofă.

Sau un alt exemplu și mai bun:

Colega care era foarte talentată la scris, la a face un eseu amănunțit (îmi aduc aminte că profu’ de română a întrebat-o de vreo câteva ori de unde a copiat) și de a avea un vocabular bogat.

Întotdeauna afirma cu pasiune că modelul ei în media era Andreea Esca. Colegii de clasă o tachinau pe tema asta. Acum este prezentatoare la Observator și își iubește locul de muncă, a fost la lansarea de carte al idolului ei și s-a căsătorit cu iubirea ei din liceu. Să nu mai zici că sunt oameni care chiar pot avea tot ce își doresc.

Ce vreau să zic este că nu trebuie să fii motivat ca să ajungi undeva pentru că acolo a reușit fiul lu’ vecina și acolo ai succes garantat. Dacă nu încerci să îți urmezi pasiunea și să faci ce îți place, ajungi la o decepție pentru că nu ți-a ieșit combinația precum cutărescu.

Ori îți urmezi instinctul și realizezi ceva din pasiune ori ajungi să regreți că nu ai realizat multe lucruri și nu mai ai timpul necesar..

Pentru că vin copiii, rata la casă, responsabilitățile de adult.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.