Cum îți creezi amintirile?

Există momente în care chiar ești nevoit să știi să pierzi. Și dacă nu știi, trebuie să înveți. Repede, nu de alta, dar situația o impune.

Există momente în care trebuie sa te dai la o parte pentru a face loc altcuiva. Oricat de greu ți se pare, mișcarea vine parcă de la sine, atunci când știi că ai pierdut.

Un pas înapoi, te retragi și încerci să privești parcă din afară: o să fie la fel, acum după ce am pierdut?

Nu, o vreme lumea ți se va părea schimbată. Rătăcit, iți vei căuta punctele de sprijin. Consideră ca ești norocos dacă le găsești.

Amintirile? Ce să faci cu ele? Unele te chinuie, altele te fac să mergi încet mai departe. Le trăiești de atâtea ori în minte, încât la un moment dat simți nevoia să le dai drumul. Să se facă fum. Și să se ducă unde știu ele că le este locul.

Apoi, le vrei înapoi. Pe alea frumoase. Lucrurile mărunte care au contat atât de mult la un moment dat.
Știi că le ai cu tine și nimeni nu poate să ți le ia. Aici tu ești stăpân absolut, tu decizi câtă vreme le mai porți cu tine și tot tu știi care este cel mai bun pentru ca ele sa devină…amintiri.

O cafea cu aromă de primavară. O strângere de mână. O imbrățișare plină de gânduri nespuse și sentimente crescânde. Un drum în noapte în care nimic și nimeni nu a mai contat. Ai fi putut atunci să mergi până la capătul lumii, că tot nu ți s-ar fi părut departe.

Clipele când te-a ținut în brațe și erai sigură că o face ca și cum nu vrea să îți mai dea drumul.

O privire.

Pe toate astea le-ai pierdut. Mai ai numai amintirea lor. Din care o să păstrezi partea atât de frumoasă. O să le închizi bine, să nu știe nimeni că mai sunt încă la tine. 

Dar vor fi mereu.


Fără intrebări, fără căutări, fără explicații. Doar amintiri frumoase.
Și când vei simți doar asta, se numește că ai învățat să pierzi.

 Să pierzi frumos, fără regrete.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.