Este obișnuința un rău necesar?

Sunt oameni cu care te obișnuiești în asemenea măsură să îi ai lângă tine, încât nu ai percepe ca timpul să se scurgă altfel.

O obișnuință plăcută de duminică după-amiază când afară este urât, plouă si cel mai plăcut lucru de pe Pământ ți se pare sa stai lângă cel pe care îl iubești.

Ador mirosul de ploaie..


În asemenea momente de firesc nu iți mai dai seama ce ai lângă tine, nu mai realizezi lucrurile la adevărata lor dimensiune din simplul motiv ca ți se par atât de firești.

Ba chiar le mai si contești câteodată, într-un acces de plictiseală.

Parcă special pentru ați arăta cu claritate ceea ce ai de prețuit se ia uneori obișnuința. Initial răsufli ușurat și ți se pare o variantă bună pentru a avea parte de ceva neobișnuit. Însă repede-repede iți dai seama ce mult iți lipsește.


Cu totul ritualul duminicilor obișnuite.

Poate tocmai din acest motiv atât de voluptoase, de seducător de familiare unde în termenul de acasă se regăsesc tocmai oamenii cu care te-ai obișnuit atât de tare.


Ii vrei imediat înapoi lângă tine si iți promiți ca nu o sa iți mai dorești niciodată ceva.

neobișnuit…
                                                                                           


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.