La momentul la care scriu deja sunt peste 3 ani de când sunt in UK. Am trecut peste telenovela Brexit care după mai bine de 4 ani se încheie cu un gust amar și o plasă nesigură.
Plecarea în UK nu a fost o alegere permanentă ci una temporară. 6 luni și mă întorc ca să aplic la master. Din 6 luni se face 1 an și apoi cu pași repezi trec 3 ani plini cu evenimente diferite. Nu pleci într-o țară străină pentru că îți place ci ajungi într-o țară străină de nevoie și te acomodezi.
Deci cum este viața unui român în Anglia?
Întâi trebuie să clarific ceva: în proporție de 90% din pozele postate de românii din UK sunt cu BMW-uri. Toate sunt pe finance și contrar înțepăturilor, este un lucru comun să ai mașină pe finance. Dar să fii analfabet și cocalar, nu este permis.
Dacă arunci o piatră într-o mulțime, 50% sunt din Europa de est, 40% sunt musulmani și restul sunt amestecați. Este mișto variația de populație până când ești fermecat de alba neagra și ești ușurat de valută ca prin magie sau te transformi într-o piniata umană,în centrul Londrei. Credința este un rău absolut, trend-ul atentatelor așa s-a născut.
Știu că râzi de ‘ăștia de afară ‘ care nu mai știu să vorbească corect gramatical. Nu este din cauza englezei ci din lipsa cunoașterii limbii române. Să fii analfabet în limba română este un nou sport inventat de .. români bineînțeles!
Magazinele cu specific românesc sunt cabinetele psihologice gratuite. Nu gratuite, căci faci cumpărături, dar partea bună este că nu trebuie să plătești pe oră. Oamenii se plâng mai mult ca bocitoarele. Dacă ești vreodată prea fericit și plin de good vibe, du-te într-un magazin românesc.
Marea Britanie este o țară în care se fac bani dacă..muncești non stop ca un robot și stai într-o casă cu vreo 12 persoane sau ești șoferul unui bogătaș. Iluziile unui trai ca afară este țesut cu ani de sudoare. Știi vorba aia, că trebuie să muncești din greu ca să ajungi ceva. Banii ajung in cartierele ale cu case cu multe etaje neterminate.
Dacă vrei să redevii student, poți aplica pentru universitate. Dar când sângele latin îți dictează altceva, faci o afacere din ‘maintenance loan’. După 3 luni de dus la facultate ești bogat și fugi în Dubai în vacanță. Păcat că din asta, singurul lucru pe care îl înveți este cuvântul ‘task’.
Dar românul cum este inventiv, aplică la mai multe companii de telefonie mobilă, își face abonament pentru cele mai noi telefoane și le vinde în Românica la preț exorbitant. Așa vezi cum ies la înaintare ‘ăia cu bani’.
Știi ce este cel mai frustrant? 99% din populația din UK încă etichetează românii ca ‘hoți, inculți și țigani’. De ciumă poți scăpa dar de noi ba.
Înainte să vă doriți o țară ca afară, trebuie să respectați și ‘țările din afară’ și schimbarea pornește la nivel individual nu național.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
5 ani si inca se numara. Dupa 4 de Napoli, 4 de Valencia, acum 5 de Londra… ma intreb ce urmeaza 😀 Inceputurile au fost usoare, limba stiuta deja reprezentand un avantaj major. Am primit insa un boost de incredere de undeva de unde nu m’as fi asteptat niciodata : culoarea parului (sunt roscat). Absolut NIMENI nu crede ca sunt din RO.
Niciodată nu se știe unde ne duc drumurile și este bine. Îmi place sa cred ca cu cât planurile sunt mai spontane cu atât viața este mai interesantă. In schimb, nu suport comentariile din România a celor care au rămas și vin in “vizita” in UK . Întrebări de genul “ce cauți in țara asta așa nașpa?” sau “ nu înțeleg cum oamenii trăiesc in societatea din UK?”. Ma fac psihic.:)) In legătura cu identificarea romanilor: pe mine ma categorisesc ca fiind din Portugalia/Italia sau Spania,dar nu din România. Păcat ca cei 99,9% sunt Trași la indigo și ii recunoști de la o poștă nu din aparenta ci după atitudine.☺️
App de restul romanilor, experienta adunata pana acum, m-a facut ca in UK sa am CEI MAI PUTINI ”prieteni” romani. Cu cat mai putini… cu atat mai bine
Aici îți dau mare dreptate, pe același principiu merg și eu. Am lucrat 2 ani in recrutări și am întâlnit toate tipologiile umane și am ramas cu un gust amar.🙄