Cum îți găsești viciul?

În cei 26 de ani de existență nu am conștientizat că fiecare om are un viciu. De fapt știam că fiecare o imperfecțiune, un pitic fără țigle pe casă sau un trol ce se ascunde sub pat.

Conform Wikipedia, viciul este  este o practică, un comportament sau un obicei în general considerat imoralpăcătos, penal, grosolan, tabu, depravat sau degradant într-o societate asociată.

În mai multe utilizări minore, viciul se poate referi la un defect, o trăsătură de caracter negativă, o infirmitate sau un obicei prost sau nesănătos (cum ar fi dependența de fumat sau de alcool).

Viciile sunt de obicei asociate cu temperamentul unei persoane, mai degrabă decât cu moralitatea lor.[2] Sinonime pentru viciu includ vinapăcatuldepravareanelegiuirea, și corupția. Opusul viciului este virtutea.

De fapt hai să îți explic mai neaoș.

Imaginează-ți un butoi de pulbere într-o cameră 2pe2, căreia i se adaugă muniție treptat până dă pe afară. Este nevoie doar de o scânteie ca să explodeze și să elimine tot conținutul. Dezastrul de după explozie lasă urme în camera aia 2pe2.

În cel mai bun caz, pereții și podeaua mai stau în picioare dar restul nu.

În cel mai rău caz, camera ia foc și rămâne doar cenușa.

Ai înțeles aluzia.

Oamenii nu sunt singuri și întotdeauna vor exista victime colaterale. Daunele îi vor afecta pe cei din jur pentru că sunt implicați direct proporțional.

De exemplu, dependența de alcool.

Ești tânăr, te duci la party-uri și dai niște beri pe gât, apoi niște shoturi, apoi.. pierzi numărul.

Ajungi la limita dintre a fi amețit și a ți se rupe filmul. Ai posibilitatea de a alege dar tu continui și te trezești în paturi străine sau într-un șanț cu hainele pline de vomă și alte substanțe dubioase.

Nu îți aduci aminte ce ai făcut cu o seară înainte.

Continui și anii trec.

Te maturizezi și mai adaugi ceva la portofoliu: drogurile. Dar nu din alea ușoare care te fac să rămâi ci din alea care te fac să pleci cu zilele de acasă.

Pleci cu săptămânile, îți folosești și ultimul șfanț că să simți acel sentiment ce îți amplifică sentimentele și paranoia. Nu îți trebuie un motiv anume să pleci din viața celor apropiați ci ai nevoie de o portiță, o oportunitate.

Acea oportunitate apare când nimeni nu se așteaptă.

De aici și până la a fi o victimă în propria ta lumea este un pas de pitic.

Ca și în cazul alcoolului, îți apar diferite motive de ceartă (inexistente) pe care le folosești împotriva celor care te caută și cărora le ignori telefonul. De obicei nemulțumirea este față de partenerul de viață și copii.

Știi ce este cel mai nașpa?

Că frustrările acumulate se transformă în motive de ceartă (în cazuri fericite) și bătaie. Nu te mira, căci la fiecare 30 de seconde o femeie din 10 este bătută. Corpul unei femei este bătut din anii fragezi.

Acum nu vreau să fiu acuzată că sunt subiectivă ,dar spune-mi când ai auzit că un bărbat a fost bătut așa rău încât nu s-a putut ridica din pat și a avut vânătăi pe corp?

Niciodata.. Femeia este de vină de fiecare dată.

Eu am crescut cu vorba că bătaia este ruptă din Rai. Nu știu cine a fost idiotul care a spus asta, dar s-a înșelat amarnic.

Copiii născuți în ’90 știu despre ce vorbesc. Majoritatea au fost educați cu bătaie.

Ai luat 5 la mate? De ce nu ai putut să faci ca Y? Jap una peste față.’

Mi-ai ascuns că ai luat notă mică la o materie care nu ești în stare să înțelegi? Bătaie cu pumni și picioare.’

Te întâlnești cu o persoană de care nu îmi place? Îți verific telefonul, te bat de îți sună apa în cap și te dau afară din casă. Nu ai voie să faci greșeli.’

Te duci pentru prima dată la o discotecă și stai 10 minute pentru că nu îți place? Deși vrei să îți explici punctul de vedere, nope, bătaie cu pumni, picioare și smuls părul din cap.’

Aș putea continua cu exemple la nesfârșit.

Nu am destule degete la mâini și picioare ca să îți enumăr câți oameni au traume din copilărie. Și mulți așa devin la rândul lor. Oameni abuzivi și sociopați.

Alții în cazuri mai fericite (cu ghilimelele de rigoare), fac multe drumuri la psihoterapeut.

Nu trebuie să fiu părinte ca să îmi dau seama că sunt așa multe nereguli în complexitatea noastră și totul pornește de la o scânteie.. o scânteie ce crește în intensitate pe parcursul anilor.

Iar victimele sunt eu, tu, voi,noi și ceilalți.


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Views: 20

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Mai mult de un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

6 comentarii pe “Cum îți găsești viciul?”

    1. Mulțumesc de sugestie dar esența era ca violenta domestică și viciile nu sunt situații de promovat ci de conștientizat și tras un semnal de alarma. Viciile au o pondere semnificativă in comportamentul unui OM. 🙂

      1. nu era o sugestie :)) era un răspuns la întrebarea din textul tău… pe care cred că l-ai scris în grabă sau la nervi. spre deosebire de altele 🙂

  1. Viciul e doar un factor care duce spre violenta, nu intreaga baza a violentei. Desi daca luam spre exemplu felul in care anumite susbtante inclusiv alcolul afecteaza creierul, ai folosi viciul ca scuze pentru fiecare palma, luata de catre o femeie de la un alcolist, pentru fiecare noapte in care un copil s-a dus flamand la somn, pentru ca tatal sau a baut ultimii bani de paine. In continuare viciu e doar un factor, nu intreaga baza a violentei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *