Viața nu este făcută din vată de zahăr și nu este făcută din fotografii fără retușuri. Realitatea este constituită dintr- un amalgam de sentimente care se mixează într-un amestec amărui.
Hai pune stop la ce te uiți pe Netflix, lasă scroll-ul pe Instagram și hai să îți deschizi sufletul. Vremurile în care trăim sunt tumultoase, anxioase și pline de nesiguranță. Acum normalul este constituit din mască și sanitaser la purtător, la meeting-uri fără emoție și spații lăsate goale.
Îmi aduc aminte că întotdeauna mi-am dorit să cresc căci mi s-a părut că oamenii mari au parte de lucruri extraordinare. Dar nimeni nu mi-a explicat că viața adulților este nesigură.
Am învățat cu timpul că este inevitabil ca adult să nu te dai cu capul de pereți de una, două, trei…milioane de ori. Până te învinețești, faci cucui și apoi o iei de la capăt.
Viața socială depinde de numărul de reach pe Insta, de sketch-urile de pe Tik Tok și conturile de YouTube. Eu îmi doream să fiu astronaut și apoi mult timp mi-am dorit să fiu veterinar. Faptul că am fost mușcată de câine de 2 ori nu a fost un impediment. Acum ideile astea sună ca un trecut îndepărtat.
Am învățat că tinerețea nu este apreciată și că trebuie să dai din coate sau să ai colecții bune de pile ca să ajungi bine. Nimeni nu îți spune la școală că 99% din teorie nu se aplică deloc în viața reală. Și că este greu.
Tinerețea fără bătrânețe nu are valoare, și când ajungi acolo unde trebuie, este prea târziu, căci ai pierdut prea mulți ani alergând după idealuri. Societatea se așteaptă ca să îți planifici viața din fașă, să urmezi pașii prestabiliți.
Am învățat că viața este nedreaptă și te lovește atunci când nu te aștepți și te lovește nu numai cu ciocanul, ci îți dă cu barosul, maceta, sabia.. etc. Ruleta rusească este random și nu contează ce îți dorești căci nu poți câștiga. Câștigi doar atunci când ieși cât mai puțin vătămat.
Îmi aduc aminte că atunci când eram adolescentă ( parcă mai ieri a fost!), discuțiile despre sex erau tabu și erau o puzderie de modalități de a evita de a rămâne însărcinată. Adică toate gagicile tratau sarcina ca pe un blestem căci se ‘lăsau ușor gravide’.
Eram niște idioate.
După ani îți dai seama că nu merge așa ușor. Nu bați din palme, nu alegi perioada fertilă și nu stai cu picioarele în sus. Procesul durează mai mult de un one night stand.
Nimeni nu te învață cum să te descurci cu cancerul. Nimeni nu te învață că este o durere fizică și neputincioasă care te urmărește până afli diagnostice, analize, life expectancy etc.
Dar viața de adult nu este doar despre neajunsuri ci este o aventură continuă. Norocul și karma sunt mână în mână iar multe lucruri se întâmplă out of pot luck.
Dacă îți pui țelurile în ordine și apreciezi lucrurile mici, îți dai seama că ai atât de multe oportunități la care nu aveai acces înainte.
Faptul că poți să călătorești, să întâlnești naționalități diverse și să interacționezi cu limbi diferite, fac deliciul unei vieți apreciate.
Suntem ființe calde ce avem nevoie de interacțiune și comunicare.
Viața este nedreaptă și crudă dar dacă am avea o viață perfectă, nu am mai lupta pentru lucrurile care contează. Viața are un curcubeu la sfârșitul fiecărei aventuri.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
Faptul că poți să călătorești, să întâlnești naționalități diverse și să interacționezi cu limbi diferite, fac deliciul unei vieți apreciate. Viața are un curcubeu la sfârșitul fiecărei aventuri.
M-ai uns pe suflet cu aceste vorbe Norina. Chiar vorbeam cu o prietena din generala si ii spunem cum toata lumea se asteapta sa fii ajuns si sa fii realizat pe toate planurile pe la 25 sau 26 de ani sau macar sa fii pe undeva pe aproape pe acolo cu cate ceva sa arati la societate ca esti si tu in rand cu ceilalti ca nu ai ramas pe dinafara sau in urma ceea ce e absurd. Se scoate deodata din ecuatie tot ce inseamna si orice are legatura cu a incerca, a descoperi, a calatori, a gresi, a invata, a alege, a parasi ce ai ales si a alege altceva, a te descoperi din nou si multe, multe altele de parca am fi toti la fel si de parca viata functioneaza asa dupa vreo carte cu introducere, cuprins si incheiere.
Ma intreb de la 30 pana la 40 de ani ce ar trebui sa mai faci daca de la 20 pana la 30 de ani ar trebui sa fi facut de toate intr-o teama din aia ca apoi e prea tarziu.
Ce am vazut in Vest mai predominant este ca oamenii sunt mult mai copii la 25, 26 de ani fata de oamenii din tarile mai putin western sau ceva mai traditionale sau religioase sau mai sunt si oamenii care se cred si vor sa fie mari si maturi rapid ca asa ‘trebuie’ dar e clar ca inca sunt copii ceea ce din nou, nu e o problema si nu va fi niciodata atata timp cat nu faci rau nimanui.
Buna Claudia, ma bucur ca articolele mele au un impact asupra cititorilor. Eu sunt de acord cu ce spui, dar nu multi se simt secure daca nu au viata organizata precum cuprinsul unei carti. Pana la urma, trebuie sa te simti sufleteste bine, nu conteaza ce iti dicteaza societatea. 🙂 Te mai astept.