Am avut un blocaj creativ de câteva săptămâni încoace, blocaj mare care ține toată apa de la baraj să curgă. Acum Valea Sânzienelor este mic copil pe lângă aportul de idei pe care.. ar fi trebuit să le am. Dar precum deșertul Sahara, sursa a secătuit, și uite-mă suferind de frustrare precum un gambler din Vegas.
”Norina dă-ți două palme și fă un duș rece”
Precum pasărea Phoenix, am renăscut și m-am întors cu forțe proaspete. Între timp, precum Sherlock Holmes am identificat cutia Pandorei și ca să îmi fac viața și mai complicată, am aplicat la facultate și așa am ajuns studentă la Advertising & Digital Marketing.
”Dar ce Norina, nu puteai să înveți de pe net niște noțiuni de advertising? De ce să mai dai bani și pe facultate?”
*boys and girls, facultatea se plătește în UK*
Deci care ar fi motivele pentru care să aplici pentru a doua facultate într-o țară străină, ca student matur? Oh well, dacă te-ai plictisit la jobul tău și vrei să te apuci de o nouă calificare, ia un pahar de vin și savurează ce urmează.
Cine spune că este ușor să jonglezi cu toate în viață este un mare ipocrit sau a fumat ceva expirat. 12 ore nu sunt îndeajuns pentru a avea viață personală, să savurezi un vin bun sau să te păstrezi în formă. Deci Wonderwoman este mic copil pe lângă câte au făcut mamele în lockdown. Este o vorbă care spune că nu poți să le faci pe toate în viață, dar mai sunt încăpățânați care vor să susțină contrariul.
..și aici intervin eu
Nu am puteri supranaturale și nu sunt făcută din material genetic extraordinar. Materialul din ’94 nu a trecut controlul calității dar prin pile s-a dat startul la producerea lotului. Pe lângă faptul că începe să scârțâie, i s-a dus și garanția. Alo, cum vine asta? Credeam că ține până la 60 de ani!
După 4 ani și jumătate petrecuți în UK, am zis că viața este gri și că am nevoie de o nouă provocare. Am avut o criză existențială căci am zis că nu am făcut nimic interesant până acum și ‘cât de greu poate fi?’
Când am ajuns la prima adunare cu grupele mă tot întrebam ”ce a fost în capul meu?” Momentul ăla când te simți Gulliver în Țara Liliputanilor și nu știi încotro să o iei. Eu cu mentalitatea mea de România, am fost uimită de gradul înalt de incluziune acordat studenților.
De fapt eu nu știu nimic despre profilul la care am aplicat. Am vrut să învăț și să fac ceva ce îmi place. Cochetez cu social media prin intermediul blogului și conturilor pe rețelele sociale, ce reprezintă doar 0,00001% din ce studiez.
Ce a urmat? În mare, facultatea online, proiecte realizate cu minuțiozitate și frustrări în legătură cu notele. Dar de fapt, sunt proiecte făcute până la 1 dimineața și vânătoarea de articole din jurnale și cărți pentru cercetare.
Dar nu regret nimic. De fapt, cred că aș fi regretat dacă nu aplicam. Totuși mi se pare așa de departe momentul în care o să îmi prezint dizertația și o să termin facultatea. Parcă vorbim de veacuri nu de încă 2 ani dacă nu luăm în calcul și perioada de placement.
..placement, altă mâncare de pește lăsată pentru o altă zi
Dacă ești vreodată în dubiu, alege calea care nu o să îți aducă regrete. Trebuie să muncești mult ca să ți se arate calea spre succes, căci precum banii, nu o să cadă din cer.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
