Cine este de (ne)înlocuit?

Primul meu impuls weekend-ul ăsta a fost să mai lucrez niște ore în plus pentru că adulting is hard and boring, dar scrolând pe Instagram am dat de articolul Gretei, pe care îl găsești aici. Nu îți fac un rezumat căci ce farmec ar mai avea cititul? Știi tu, când petreci mai mult de 30 de secunde pe o pagină care îți captează interesul.

Articolul Gretei abordează maturitatea și schimbările pe care le facem în noua aventură numită ‘maturitate’. Și are dreptate. Făcând o retrospectivă de când am terminat liceul, multe s-au schimbat. Persoanele cunoscute au plecat, alții doar au staționat și o minoritate a rămas în viața mea.

Ori că vorbim de colega de bancă de la care copiam la franceză ori că vorbim de colegii din Erasmus cu care am legat prietenii strânse pe parcursul proiectului, toți sunt oameni care au lăsat o amprentă asupra blocului de amintiri.

Este greu să ții legătura cu un om care stă în oraș cu tine d-apăi o mână de oameni care locuiesc în altă țară. Dacă nu ești în proximitatea unui anturaj să faci parte din fiecare Revelion, nuntă, botez sau cerere în căsătorie, începi să te detașezi de vechile prietenii. Pierzi din valorile și interesele grupului și cu timpul nu îți mai găsești locul.

Și nu este greșit, chiar este normal căci se face selecția naturală.

Îmi aduc aminte când am absolvit liceul, a fost o despărțire de comfort și o aruncare cu praștia spre necunoscutul căscat precum Groapa Marianelor. Patru ani în care am urât, plâns, am avut emoții pentru examene și unde m-am format ca și tânăr adult.

Am promis că vom ține legătura dar viața își urmează cursul.

Facultatea, căutarea unui loc de muncă sau mutatul în altă țară micșorează șansa de a ține legătura cu persoanele vechi. Chiar și prieteniile ”de când eram mici” eșuează de multe ori din cauza lipsei de comunicare și a timpului.

Eu am fost foarte abruptă ca și comunicare, și poate că trebuia să învăț să îmi țin emoțiile în frâu dar m-aș simți ca un impostor făcând asta. Întotdeauna am fost passionate în ceea ce privește punctul de vedere, chiar și când nu aveam dreptate.

În ziua de azi, puține relații de prietenie se mai bazează pe sinceritate și reciprocitate. Multe sunt lapte și miere la suprafață și apoi la o analiză mai amănunțită vezi competiție, gelozie și bad karma. Așa se termină relațiile, mai toxice decât melodia lui Britney Spears.

Știu, despărțirile sunt dureroase. Ori că vorbim despre un long time crush ori că vorbim despre prietenul cel mai bun, doare în egală măsură. Dar noi oamenii avem o calitate extraordinară, aceea de a ne SCHIMBA, chiar dacă balsamul pentru inimă și suportul moral a secat.

Ia zi @Greta, cine este de (ne)înlocuit?:D


Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.

Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.

Publicat de Norina Drujescu

Stau foarte prost la autocaracterizare dar întotdeauna am zis despre mine că sunt un digital creator wanna be. Vorbesc mult, scriu puțin și citesc când apuc. Un deceniu de când scriu și îmi perfecționez stilul dar tot nu m-am plictisit. Is this true love? Crizele mele existențiale seamănă cu melodiile lui Taylor Swift iar interviurile mele găsesc hidden gems în marea de oameni.

Un comentariu pe “Cine este de (ne)înlocuit?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.