Mi-au trebuit 25 de ani și o pandemie să mă țin constant de sport. Mie îmi place să mănânc căci food is life și nu un reflux gastric. Eu am făcut mereu parte din categoria de oameni care a considerat că mersul la sală este un moft și că mă ajută gena.
M-am înșelat.
La un metru și un pișcot orice kilogram depus se vede imediat. Până au lovit hormonii în școala generală, am fost pufoasă. Mică și îndesată. Nu pot să cred că zic asta dar, pe vremea mea, copiii nu puneau așa mare accent pe fizic. Bineînțeles mai erau și acei glumeți care acum stau în același cartier pe care îl frecventau și când erau în școala generală. Nu prea a ajutat gluma în viața reală, eh?
Întotdeauna au existat comparații căci învățăm foarte târziu să ne acceptăm corpurile. Învățăm foarte târziu că este ok să ai sâni mici/mari, să ai voce groasă sau să ai o statură minionă. Și eu mi-am dorit să arăt ca păpușile Barbie, cu picioare lungi și păr blond.
Până mi-am făcut niște șuvițe care arătau ca beteala de Crăciun și mi-a trecut. De TOT.
La ora de educație fizică, am cochetat cu atletismul și handbalul dar pe perioade scurte căci sunt.. o leneșă. Gata, am recunoscut. Mi-a fost lene să mă trezesc dimineața și mai lene să fac încălzirea de dimineață. Trăiască proful de sport, domnu’ Gălățanu dacă vedeți vreodată postarea, mulțumesc că m-ați motivat cât am fost la școală. La orele dumnealui eram toți prezenți și ne dădeam interesul. Și da, orele, căci aveam câte două ore pe săptămână și scotea untul din noi. Cred că asta a fost perioada în care am făcut constant sport.
Trist,nu?
Am experimentat mirajul de’‘lasă că sunt tânără și se arde repede”.My ass. Ascultă bine, NU EXISTĂ AȘA CEVA, și dacă există, este doar temporar. Îmi pare rău să îți năruiesc fanteziile dar un corp sănătos se întreține cu sport și alimentație echilibrată.
Ți-am spus că dulciurile și chipsurile sunt slăbiciunea mea?
Dar când am ajuns să locuiesc pe cont propriu s-a schimbat situația, a trebuit să devin un adult (i)responsabil. Când munca s-a combinat cu stresul, treburile casnice și mai târziu cu un cot spart, s-a schimbat dinamica metabolismului. Mâncat haotic, puțină apă și exerciții fizice inexistente. Rețeta unui dezastru iminent.
Am luat în greutate, nu mult dar cât să trag un semnal de alarmă. Acele 4-5 kilograme pe care le-am luat în greutate au atârnat greu la self esteem și la haine. Oboseam foarte des, eram foarte stresată și nu mai aveam o digestie sănătoasă.
M-am înscris la sală, de fapt la mai multe.
Am frecventat mai multe săli căci nu îmi găseam locul. Unele erau prea aglomerate, altele nu aveau clase sau altele nu aveau un mediu organizat. Singura sală care mi-a plăcut a fost una buget friendly care avea niște sesiuni de zumba extraordinare. Plină de energie și cu exerciții adecvate. Și la care transpiram mai mult decât un cal, ce priveliște romantică eh?
Dar a venit pandemia..
..așa că m-am documentat pe tărâmul majestic numit Youtube. Sugestii nemărginite de inspirație.
Trebuie să admit, nu mă așteptam să fie așa de multe opțiuni de antrenamente. Intens, fat loss, abdomene, cardio, weights? Wow wow, hai să o luăm mai ușor și să vorbim româna. De fapt engleza, ai înțeles ideea.
Primele 3 luni au fost groaznice. Făceam exerciții haotic, prea mult sau chiar deloc, încă încercam să mănânc echilibrat și să beau multă apă. Dar nu scrie nicăieri că dacă ai o vezică cât o mazăre, nu este foarte confortabil. Să zicem că m-am ușurat mai des decât o femeie însărcinată. DE MULTE ORI.
Motivația scade iar dacă nu îți setezi un goal, well ajungi de unde ai plecat și renunți. Este important să faci mișcare pentru că vrei să te simți bine și nu din alte considerente din social media. 90/60/90 nu mai este la modă (wink wink, nudge nudge 😀 ).
…pe care o să le abordez într-un alt articol.
Dar uite-mă aici, după 2 ani și 5 luni de exerciții săptămânale cu zile în care mai trișez și poftesc chipsuri și ciocolată. Este o relație cu suișuri și coborâșuri, cu perioade pline de entuziasm și altele în care sunt ‘meh skip the day’, și cu experimente (ne)reușite.
Nu sunt de pus în ramă, probabil se poate și mai bine, dar toate la timpul lor.
Ia spune, când ai făcut ultima oară sport?
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
