În ultimul an nevoia șoferilor de tir a crescut considerabil. Deși în UK erau plătiți destul de bine, acum sunt plătiți mai bine decât joburile de office. Dar pe bună dreptate. În septembrie când m-am întors din vacanță, am ajuns în Anglia într-o criză de combustibil. Criză huh, în 2021 de combustibil? Cum vine asta?
De fapt nu era așa..
Povestea era alta. Era criză de șoferi de tir care să poată transporta substanțe inflamabile și așa s-a ajuns la situații în care mașinile urmăreau camioanele cu cisterna de combustibil. Iar Brexit-ul nu a ajutat la situație, chiar a pus paie pe foc. Te-ai prins de glumă da, combustibil, foc, makes sense? 🙂
Ce am fost și ce am ajuns, ai spune?
Și cum eu știu cel mai bine să vorbesc, am zis că nu ar fi rău să îl întreb pe Vicențiu, fondatorul paginii Povești de prin parcări, să ne împartă din gândurile lui.
Blogulcăutat: Bună Vicențiu, îți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru interviul de astăzi, este foarte important pentru rubrica de Interviuri cu oameni mici și mari. Îl fac pe tatăl meu interesat de articolul ăsta.
Vicențiu (Povești de prin parcări): Cu dragă inimă, îmi face plăcere să vorbesc despre proiectul meu și nu numai. Cred că se vede pe pagina mea că încerc să empatizez cu șoferii de tir și cu oamenii în general.
Blogulcăutat: Dacă tot ai început să zici că îți place să empatizezi cu oamenii, îmi poți spune în câteva cuvinte cine este Vicențiu, omul din spatele proiectului Povești de prin parcări?
Vicențiu (Povești de prin parcări): (zâmbește) Sună foarte pompos titlul pe care mi l-ai dat, sunt un om simplu, de 35 de ani, pasionat de meseria lui. Și sunt mândru că sunt din Galați!
Blogulcăutat: Să știi că nu am găsit la tine pe pagină că ești din Galați, așa că este o surpriză tare plăcută să întâlnesc pe cineva din Galați. De regulă se menționează că cei din Galați sunt dubioși, așa o fi?
Vicențiu (Povești de prin parcări): (râde copios) Acum depinde foarte mult ce înseamnă dubios, dar tind să cred că nu ne definește orașul/țara/continentul în care ne naștem. Ține foarte mult de tine ca persoană cum te formezi. Eu am crescut în Micro 13, un cartier destul de rău famat și uite-mă aici. Încă sunt întreg și fac ceea ce îmi place legal.
Blogulcăutat: Cum ai devenit șofer de tir?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Pentru că am fost la liceul Auto din Galați, am avut opțiunea să dau de carnet și costul să fie absorbit de liceu. Întotdeauna am fost pasionat de șofat și am dat și pentru categoria de tir. Am încercat să mă angajez în Galați să îmi fac experiență dar am rămas cu un gust amar.
Prima dată am încercat să mă angajez ca ucenic la un service auto iar apoi am încercat să mă angajez pe tir. Bineînțeles că nu s-a uitat nimeni la mine căci eram necopt și fără experiență. Deși nu înțeleg mentalitatea, cum poți face experiență dacă nu te ia nimeni să te învețe?
Văzând că nu merge în România, m-am orientat spre Italia, la o companie de distribuție la care activez și la ora actuală. Oamenii cu care lucrez nu îmi sunt doar colegi ci m-au devenit familie.
Blogulcăutat: Cum a fost începutul carierei tale de șofer de tir, ai avut parte de experiențe nedorite?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Dacă aș începe să povestesc din 2007 și până acum, te asigur că nu să se mai termine interviul. Precum orice lucru nou pe care îl înveți o să fie și situații comice sau mai puțin comice.
De exemplu, m-a trimis dispecerul în Spania în primele mele descărcări și am rămas blocat pe o stradă cu sens unic Nu aveam GPS atunci și trebuia să mă ghidez după semne. Îți dai seama că nu știam nici limba. A trebuit să intervină poliția să devieze traficul. Am luat o amendă de 60 euro și am dărâmat niște ghivece de flori de la un sens giratoriu.
Un alt exemplu, aveam de livrat viță de vie într-un sătuc uitat de lume în Franța și pentru că nu eram foarte încrezător în cum să manevrez parcările am dărâmat un pilon de iluminat. Sunt sigur că mulți din colegii mei au avut măcar o dată problema asta.
Blogulcăutat: Ce avantaje/dezavantaje aduce meseria de șofer de tir?
Vicențiu (Povești de prin parcări): (oftează) Cel mai greu este că nu poți fi prezent în viața celor dragi. În cazul în care se întâmplă ceva, pot fi la 100 km distanță de casă sau pot fi la 10 km. Avantajul este că fac ceea ce îmi place, ziua de luni nu este pentru mine o corvoadă ci o nouă aventură. În fiecare zi sunt recunoscător că văd răsăritul și apusul, împăcat cu ceea ce fac.
Blogulcăutat: Cu arată o zi din viața ta pe tir?
Vicențiu (Povești de prin parcări): (glumește) Nu dau interviuri în fiecare zi. Depinde de la livrare la livrare, dar ziua de lucru poate ține între 8-10 ore, în care ești singur. Mai înțepenești, mai vorbești cu tine. Înveți să ai grijă de tine mental și fizic, să fii autosuficient. Dar timpul trece foarte repede dacă știi cum să ți-l ocupi, jobul nu este pentru toată lumea.
Blogulcăutat: De ce a apărut pagina de Facebook Povești de prin parcări?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Îmi place să privesc viața dintr-o perspectivă pozitivă iar în 2016 când eram în Anglia, mi-a venit ideea să îmi creez o pagină de blog. Am vrut să împart din experiențele mele într-o manieră umoristică. Toți avem probleme și frustrări dar intenția mea a fost să fur un zâmbet prin poveștile mele. Magia reiese din esența poveștilor și modul în care sunt expuse. Feedback-ul de la urmăritori este unul pozitiv și mă bucură nespus. Dacă te uiți la postări, mai sunt și hateri, dar nu îi bag în seamă. Fiecare are dreptul la o părere, indiferent dacă este pozitivă sau negativă.
Blogulcăutat: Social media este un hobby sau o sursă de bani?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Povești de prin parcări este un hobby, un proiect personal. Nu am pornit la drum cu gândul că o să mă îmbogățesc peste noapte. Cu timpul au venit și colaborările plătite. Sunt foarte selectiv cu cine închei contracte și ce valori promovează. Este important să rămâi autentic, nu? În momentul de față am colaborări de imagine cu Iveco, Garmin și Ford.
Blogulcăutat: Am văzut că îmbini scrisul cu caricaturi, cum merge asta?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Imaginile ajung mult mai repede la public, cum vedem mai nou pe platformele sociale. Dar faptul că Gicu (personajul principal) portretizează un om normal, șofer de tir, cred că ajută publicul să se identifice mai repede. Cu poveștile este posibil ca cititorul să nu mai aibă răbdare îndeajuns să ajungă până la capăt cu cititul.
Blogulcăutat: Care sunt planurile tale pe viitor, cum te vezi peste 5 ani?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Mă văd tot aici în Italia, mi-am cumpărat o casă aici iar soția și copiii mei sunt aici. Nu mă văd întors în România prea curând, societatea italienească ne-a primit cu brațele deschise. Mi-aș dori foarte mult să văd America, în special Miami. Nu știu de ce, știu că America nu este oau, dar am eu o fixație cu asta.
Blogulcăutat: O ultimă întrebare. Unde te pot găsi cititorii? Pe ce platforme activezi?
Vicențiu (Povești de prin parcări): Activez pe Facebook, blog și Instagram. Pe blog sunt mai multe articole care abordează mai în detaliu aventura mea.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
