Este jumătate de Septembrie și curând începe facultatea. Anul 3 pentru unii, perioada de strâns boboci pentru alții.
Este timpul să îți dai palme mentale și să te trezești la realitate căci acum bate licența la ușă. Auzi? Sunt acele 10,000 de cuvinte care te atrag in plasa întrebării ”eu ce temă aleg pentru licență?”. Un fel de „eu pentru cine votez” varianta unui student pierdut.
Când m-am hotărât să dau la facultate în Anglia, eram într-un punct de cumpănă. Mă simțeam că mă plafonasem iar cu studiile din România nu făcusem mare lucru. Aici găsești articolul anterior în care am detaliat de ce am ales o facultate din UK.
Ce nu am menționat este faptul că ultimii doi ani au fost un mare challenge. Perfecționistă din fire, am vrut să excelez pe toate planurile. Lucru, viață personală și facultate. Să zicem că Max Verstappen nu a trăit la intensitate maximă cursele precum am trăit eu primii doi ani de studenție.
Stii momentul ăla când iese tocilarul din tine? Si la 28 de ani m-am ofticat la fel de mult precum făceam in școala generală și liceu. Nopți albe, ore de frustrare și multe reacții ce incepeau cu ”wtf ce este asta?” și se terminau cu „ce mă fac cu viața mea?”.
Este o vorbă că nu poți să le ai pe toate în viață. Asa cum nici nu poți să ai doar note de 10, trebuie să existe si o restanță ce se lasă așteptată. Precum o divă la balul bobocilor. It will be fun, they said. Ca să am ce să le povestesc la nepoți.
Am zis că am stat mult pe podea si m-am uitat pe tavan contemplând la nemurirea sufletului? Procrastination pe un termen mai sassy, dar la fel de mainstream mi-a amorțit spatele pe carpeta de pe podea. Stii tu, de la gravitație.
Nu te ascunde căci știu că ti-ai dat palme pentru fiecare proiect de grup. Grupurile de pe WhatsApp sunt mai dramatice decât telenovele pe care le urmărești pe AcasăTV.
Nu știu dacă ai observat dar întotdeauna există acea persoană care își dă interesul în ultimele două săptămâni înainte de deadline? Există un curs alternativ în care se învață asta, întreb pentru un prieten.
Dar ai remarcat cât de ușor este să atragi oameni buni? Colegii ăia care trec prin aceleași chinuri ale facerii un eseu, scris cu frustrări si multi sfinți coborâți pe Pământ. Acum mă feresc de literature review ca de mere pădurețe.
Toți suntem buni la teorie, deși nu pot spune că mă încadrez în categoria asta. Pot să debitez despre chestii dubioase si random, dar când este vorba despre un subiect academic zic piua.
Dramatizez un pic dar am preferat întotdeauna cursurile practice. In care ești pus în situații reale, căci cu astea rămâi ca student la sfârșitul facultății. Si fără restanțe.
Deci ia zi Norina, se merită a doua facultate? Lăsând la o parte toate începuturile mele de drame ce se pot transforma in cărți de Sandra Brown, bineînțeles că se merită.
Atât de mult încât cea mai călduroasă zi din an in Anglia, a marcat experiența de spokeperson la o conferință de Digital Marketing. Cică din Galați vin ăștia cu idei.
Ti-am mai zis cum se numesc oamenii cu idei? 😀
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
