Prima mea experiență de hiking a fost în 2019 în Țara Galilor la o înălțime de 1,085 de metri. Pentru unii este ceva banal căci există munți mai înalți dar pentru mine a fost o experiență inedită. Cât am locuit în România nu am avut șansa să mă urc pe munte dar timpul nu este pierdut.
Snowdon este al treilea cel mai înalt vârf din Țara Galilor și cel mai înalt vârf din Insulele Britanice. Muntele este situat în Parcul Național Snowdonia și este unul din cele mai vizitate locuri pentru drumeții și faună. Roca a fost formată de vulcanii de perioada Paleozoică iar vârful piramidal a fost sculptat natural în perioada glaciară.
Sunt șase trasee principale, pentru experimentați și pentru începători ca mine. Dacă vrei să escaladezi doar o parte a traseului există opțiunea de a lua trenul pentru ultimii 7,6 kilometri până la cafeneaua din vârful muntelui. Pentru mai multe detalii, link aici.
Dar cum a fost prima drumeție pe un munte dintr-o țară străină?
Nu știu dacă ai prins vreodată un iepuraș speriat și ai simțit cum le bate inima? Așa am fost eu pe tot parcursul drumului pentru că rocile erau foarte alunecoase.
Totul a fost spontan.
O vineri după-amiază începută cu ”Norina ce faci în weekend?” care s-a terminat cu ”Hai pe munte că vremea este frumoasă!”. Următoare zi la cinci dimineața, patru adulți și un copil de doi ani în marsupiu erau deja pe drum spre Țara Galilor.
Atunci când ieși oficial din East Midlands și ajungi în Țara Galilor se schimbă totul în jur. Este mult mai multă verdeață și nu mai înțelegi ce este scris pe semnele de circulație. Dar panorama este superbă, unele locuri par că au rămas blocate în timp.
Mai știi cand am zis că trebuia să fie vreme frumoasă?
A fost.. până am ajuns la baza muntelui. Vremea a fost foarte capricioasă, pe alocuri cu mult soare dar majoritatea timpului cu multe precipitații.
Traseul pe care l-am urmat, a fost unul pentru începători care ne-a oferit panorama lacului de la baza muntelui. Lacul Glaslyn (Lacul Albastru) se întinde pe o porțiune de 600 de metri și are 39 de metri adâncime.
Conform mitologiei, este lacul în care regele Arthur a rugat-o pe Bedivere să arunce sabia Excalibur. De asemenea unde corpul regelui a fost trimis pe barcă ca să ajungă în Avalon după bătălia la Camlann.
Pe traseul pe care l-am urmat s-a întâmplat ceva interesant. Am ajuns pe creasta muntelui căci voiam să ajungem în vârf. Nu pot să exprim în cuvinte câte scenarii horror am avut în legătură cu prăpastia care se deschidea majestic. Mental m-am accidentat de vreo sută de ori și mi-am dat mai multe fatalități decât în Mortal Kombat.
Am aflat la final că am fost pe unul din traseele cele mai dificile, echivalent cu traseul roșu în ski. Ți-am zis că viața mea este un film de groază din când în când?
Toată drumeția a durat 12 ore, urcat și coborât. Vânt, ploaie, soare, roci alunecoase și o febră musculară care a ținut cam o săptămână. Hello, condiție fizică cine? Este important să ai la tine mâncare, apă și haine adecvate.
În ziua în care am plecat am luat o bluză termală, încălțăminte de hiking și geacă rezistentă la apă. Asta nu înseamnă că nu am murit de cald sau că arătam ca un câine plouat. ”Nu există vreme oribilă ci haine neadecvate”, spuse un om înțelept.
Cică o să mai existe și o partea a doua curând de hiking căci a fost pandemie și am stat prea mult în casă.
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
Views: 99
Un comentariu pe “Cum a fost în Snowdonia?”