Export de tinerețe
Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca să continui articolele. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.
Sunt întrebată când postez un articol nou. Să fiu sinceră am vreo 4 articole la care mă tot chinui și pe care sper să le postez în decursul următoarei săptămâni.
Despre ce vorbim astăzi? Despre tineri.
Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celălalt articol dar vă recomand serialul.
** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematică dar nu îmi face plăcere să fie mediatizate la extrem pentru că ajung ca toate să aibă același subiect.
Personajul principal este o ea superbă ce îl caută pe Făt-Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragică. Apoi știți ce urmează, romantism de iți este rău.
Voiam să vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termină facultatea.
Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei.
De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.
Îmi aduc aminte ca am urât ora de fonetică de engleză la facultate. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.
La un moment dat am fost întrebată în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost că de fapt am învățat „istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați căci ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi.
De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media de vârstă este intre 18-25 de ani.
De multe ori ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus că au venit sa aibă o viață mai bună, să strângă niște bani sau că nu au niciun viitor în Romania.
Dar cel mai rar aud,” am venit să îmi fac o carieră”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai bună forță de muncă.
Cu ceva timp în urma, o mamă care a lucrat într-un depozit a fost luată pe contract. A venit pe la birou să ii dăm actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus. ”Ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil. Noi suntem sclavii lor, că vezi numai imigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți dă șansa să avansezi”.
Nu cred că este extremă gândirea de aici dar experiența din România nu este luată în considerare când aplici la locurile de muncă.
Dar tinerii chico, sunt atât de mulți. In locul actual unde lucrez, 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce speră la o viață mai bună chiar dacă sunt sub calificările lor.
Deci Românie când te trezești căci curând o să îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie?
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să explorezi și celelalte povești din această categorie.
Îți dorești să fii mereu la curent cu noutățile de pe blog? Poți să mă urmărești pe Facebook și Instagram, unde răspund prompt la mesaje.
