După un sabatical de aproximativ șase luni (give or take), am revenit cu forțe proaspete. Bine, proaspete la peste 30 de ani nu cred că se pune. Sau se anulează cu faptul că sufletul meu are în jur de 21 de ani?
Până când ajungem să dezbatem partea asta despre perspectivă și corazon, voi ce faceți în lift? Iar întrebarea asta nu se leagă de faptul că de multe ori sunt foarte random. Ci de faptul că eu nu știu cum să reacționez în lift.
Stau cu ambele căști în urechi? Salut și mă prefac că am văzut cel mai interesant punct murdar din lift? Mă uit cu atenție la afișajul care îmi arată la ce etaj sunt? Întreb căci dacă ar verifica cineva camera din lift ar vedea cât de mult mă bâțâi din cauza unei melodii așa ‘pe feeling’.
De multe ori prind în lift pe cineva când vreau să duc gunoiul sau când vin de la sală. Ambele cu mirosuri, ambele fiind chestii casnice. Dar împuțite. Gata, am zis-o, the elephant is not in the room anymore.
Eu nu mă duc la sală ca să mă pregătesc de o defilare ci de a ieși de acolo fără simțul membrelor. Oamenii care se duc de o perioadă îndelungată la sală înțeleg de ce ( pss.. vrei doar să te târăști până acasă). Și datorită acestui ritual sado-masochist, de multe ori miroși a cal. Sau așa mă simt eu.
Iar spațiul acela din lift este tare mic. Minim. Atomic. Celular.
Iar mirosurile sunt tare puternice.
Dar nu mai puternice decât atunci când duc gunoiul, liftul ajunge la etajul meu iar eu văd cum omul ăla își dorește să se teleporteze. Că știe ce urmează.
Și faptul că sunt îmbrăcată într-un snoodie nu ajută. Nu mai judeca alegerile mele vestimentare, unii dintre noi apreciem un cartof îmbrăcat în snoodies.
Ce poți să-i spui omului din lift care deja are câteva grimase evidente deși încearcă să fie diplomat? „Știu că îți cade părul din nas dar așa miroase Crăciunul trecut.”
Și poți să vezi că încearcă să fie înțelegător. Dar și-ar pune probabil un costum hazmat și să declare acest lift „non-habitable”. Cu acel „stai liniștită, este ok” nu prea rezolvi nimic. Ba chiar pare că timpul devine mai slow iar punctul ăla murdar din colțul sus dreapta parcă pare mai curat.
Am supraviețuit de fiecare dată. Deocamdată.
Ți-a plăcut ce ai citit? Atunci nu te opri aici. Abonează-te la newsletter și urmărește blogul pentru și mai multe povești, idei și cǎlǎtorii.
